Stilul brancovenesc

  Pentru prima data in istoria blogului nostru avem placerea de a face cunostiinta cu o echipa formata din : Luminita , Simona si Stefania (am folosit prenumele ... presupun ca stiti deja despre cine este vorba)...
  Denumirea de Stil brâncovenesc sau de artă brâncovenească caracterizează in istoriografia română de artă arhitectura şi artele plastice în Ţara Românească din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Deoarece această epocă a influenţat în mod hotărâtor evoluţiile de mai târziu, termenul se foloseşte prin extensie şi pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordaţi, până către 1730.
  Palate
Palatele au fost ridicate în epoca brâncovenească mai ales în apropierea unor pânze de apă, în cadrul unor incinte rectangulare. Poarta şi anexele gospodăreşti sunt îndeobşte situate pe latura opusă reşedinţei, care este organizată pe două niveluri, deasupra unor pivniţe înalte. Soclul clădirilor include de obicei şi parterul. Palatele au pe latura dinspre curte un foişor cu scară, pe latura dinspre lac o loggie. Dotate cu aducţii de apă, cu băi şi grupuri sanitare, reşedinţele domneşti ofereau un comfort nemaiîntâlnit până atunci.
• Reşedinţa de vară a domnitorului Constantin Brâncoveanu în Potlogi (1698)
• Palatul Mogoşoaia (1702) în Bucureşti
• Vechiul Palat Mitropolitan (1654-1708), în Bucureşti
   Biserici
Exteriorul lăcaşelor de cult corespunde prin decorul bogat iconostaselor din interior, împodobite dens cu reliefuri.
• Catedrala Patriarhiei în Bucureşti (1655-1685) reprezintă faza premergătoare stilului brâncovenesc din timpul domniei lui Şerban Cantacuzino.
• Biserica fostei mănăstiri Adormirea Maicii Domnului (1691-1697) în Râmnicu Sărat
• Biserica Adormirea Maicii Domnului în Bordeşti, jud. Vrancea (1698-1699)
• Biserica Sf. Gheorghe Nou (1698-1707) în Bucureşti
• Biserica Fundenii Doamnei (1699) în Bucureşti
• Biserica fostei mănăstiri în Baia de Aramă (1699)
• Biserca Vădeni (1700) în Târgu Jiu
• Biserica Colţea (1702) în Bucureşti
• Biserica Mănăstirii Antim (1713-1715) în Bucureşti
• Biserica Stavropoleos (1724-1730) în Bucureşti
  Manastiri
Mănăstirile Horezu şi Văcăreşti, tipice pentru ansamblurile brâncoveneşti, sunt orientate pe axa est-vest.
• Mănăstirea Cotroceni (1679), Bucureşti, demolată în 1985.
• Mănăstirea Sinaia (1690-1695)
• Mănăstirea Horezu (1690-1702), unul din cele mai ambiţioase proiecte ale epocii brâncoveneşti. Prin dimensiunile impozante şi mai ales prin concepţia unitară acest proiect este revoluţionar pentru artele vechi româneşti. Întregul complex este subordonat principiilor de simetrie tipice renaşterii italiene, denotate atât de organizarea volumelor arhitectonice pe axa principală est-vest cât şi de proporţiile echilibrate până în detaliu ale arhitecturii. Chiar în centrul incintei se înalţă silueta zveltă a bisericii, care se bazează planimetric şi spaţial pe modelul dat de Biserica