Pagini

marți, 28 decembrie 2010

Am gasit ceva interesant


Un indian american era împreună cu prietenul său în centrul New York-ului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale oraşului parcă te asurzeau. Dintr-o dată, indianul a spus:

- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.

Indianul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.

- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde
de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul.
Dă-mi voie să-ţi arăt.

A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul, privind in jur să vadă dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.

- Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

Ascultând zi de zi la televizor gâlceava, crimele, tragediile, URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se formează pe tot ce este urât, rău. Ni se impregnează FRICA!

Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre) ŞI NU ŞTIM DE UNDE, CÂND ŞI CUM.

UITE AŞA:  ascultând aşa-zisele informaţii, care de fapt sunt praf în urechile fraierilor! După care spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, urâtă, nu mai am încredere în nimeni etc.

Între timp greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi nu le auzim.

Viaţa este frumoasă şi merită trăită!

Hrăneşte-ţi sufletul ascultând tot ce te unge la suflet, nu ce te răneşte!

Dumnezeu ne-a dat sufletul să îl hrănim, să îl curăţăm, să avem grijă de el.

marți, 7 decembrie 2010

Stilul brancovenesc

  Pentru prima data in istoria blogului nostru avem placerea de a face cunostiinta cu o echipa formata din : Luminita , Simona si Stefania (am folosit prenumele ... presupun ca stiti deja despre cine este vorba)...
  Denumirea de Stil brâncovenesc sau de artă brâncovenească caracterizează in istoriografia română de artă arhitectura şi artele plastice în Ţara Românească din timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Deoarece această epocă a influenţat în mod hotărâtor evoluţiile de mai târziu, termenul se foloseşte prin extensie şi pentru a descrie operele de artă din vremea primilor Mavrocordaţi, până către 1730.
  Palate
Palatele au fost ridicate în epoca brâncovenească mai ales în apropierea unor pânze de apă, în cadrul unor incinte rectangulare. Poarta şi anexele gospodăreşti sunt îndeobşte situate pe latura opusă reşedinţei, care este organizată pe două niveluri, deasupra unor pivniţe înalte. Soclul clădirilor include de obicei şi parterul. Palatele au pe latura dinspre curte un foişor cu scară, pe latura dinspre lac o loggie. Dotate cu aducţii de apă, cu băi şi grupuri sanitare, reşedinţele domneşti ofereau un comfort nemaiîntâlnit până atunci.
• Reşedinţa de vară a domnitorului Constantin Brâncoveanu în Potlogi (1698)
• Palatul Mogoşoaia (1702) în Bucureşti
• Vechiul Palat Mitropolitan (1654-1708), în Bucureşti
   Biserici
Exteriorul lăcaşelor de cult corespunde prin decorul bogat iconostaselor din interior, împodobite dens cu reliefuri.
• Catedrala Patriarhiei în Bucureşti (1655-1685) reprezintă faza premergătoare stilului brâncovenesc din timpul domniei lui Şerban Cantacuzino.
• Biserica fostei mănăstiri Adormirea Maicii Domnului (1691-1697) în Râmnicu Sărat
• Biserica Adormirea Maicii Domnului în Bordeşti, jud. Vrancea (1698-1699)
• Biserica Sf. Gheorghe Nou (1698-1707) în Bucureşti
• Biserica Fundenii Doamnei (1699) în Bucureşti
• Biserica fostei mănăstiri în Baia de Aramă (1699)
• Biserca Vădeni (1700) în Târgu Jiu
• Biserica Colţea (1702) în Bucureşti
• Biserica Mănăstirii Antim (1713-1715) în Bucureşti
• Biserica Stavropoleos (1724-1730) în Bucureşti
  Manastiri
Mănăstirile Horezu şi Văcăreşti, tipice pentru ansamblurile brâncoveneşti, sunt orientate pe axa est-vest.
• Mănăstirea Cotroceni (1679), Bucureşti, demolată în 1985.
• Mănăstirea Sinaia (1690-1695)
• Mănăstirea Horezu (1690-1702), unul din cele mai ambiţioase proiecte ale epocii brâncoveneşti. Prin dimensiunile impozante şi mai ales prin concepţia unitară acest proiect este revoluţionar pentru artele vechi româneşti. Întregul complex este subordonat principiilor de simetrie tipice renaşterii italiene, denotate atât de organizarea volumelor arhitectonice pe axa principală est-vest cât şi de proporţiile echilibrate până în detaliu ale arhitecturii. Chiar în centrul incintei se înalţă silueta zveltă a bisericii, care se bazează planimetric şi spaţial pe modelul dat de Biserica