ceea ce ati postat.
Acum se cer niste comentarii pe marginea postarilor voastre. de preferat impresii personale sau, ...inspirate din lecturile facute de voi, cu referire la ceea ce va propuneti sa prezentati....
....,,sa va vindeti marfa"...vreau sa spun
continuati, ca e frumos!
sâmbătă, 30 octombrie 2010
marți, 26 octombrie 2010
vineri, 22 octombrie 2010
Tema pentru data viitoare
Miorita , Mesterul Manole
Peer Gynt de Grieg
Toccata de Paul Constantinescu
Mica serenada de Mozart
De la casa parinteasca la marile castele
1. Bogdan Vodă (Maramureș)
2. Moișeni (Satu Mare)
3. Alejd (Bihor)
4. Sălciua (Alba)
5. Chereluș (Arad)
6. Cîmpu lui Neag (Hunedoara)
7. Bran (Brașov
8. Curtișoara (Gorj)
9. Măldărești (Vâlcea)
10. Plopi (Mehedinți)
11. Cuciulata (Brașov)
12. Rădești (Alba)
13. Șanț (Bistrița-Năsăud)
14. Viștea (Brașov)
15. Moșoaia (Argeș)
16. Stănești (Argeș)
17. Trăisteni (Prahova)
18. Cobia de Sus (Dâmbovița)
19. Periș (Ilfov)
20. Dragalina (Ialomița)
21. Rușețu (Buzău)
22. Chiojdu (Buzău)
23. Curteni (Vaslui)
24. Năruja (Vrancea)
25. Piatra Șoimului (Neamț)
26. Hangu (Neamț)
27. Voitinel (Suceava)
28. Oltina (Constanta)
Arhitectura taraneasca, cea mai completa, cea mai expresiva creatie a vechilor societati rurale, exprima modul de viata, comportamentele tehnice,sociale si spirituale ale acestora. Constituindu-se ca semn al prezentei omenesti in natura, ca expresie a universului interior al omului, arhitectura caracterizeaza individualitatea comunitatii, ilustrandu-i simultan comanda sociala , posibilitatile materiale si tehnice si, nu in ultimul rand, gradul de sensibilitate artistica.
Spatiul interior, atat de echilibrat si de armonios, nu este insa inchis in sine, izolat de exterior, ci prezinta o constanta deschidere, prin intermediul prispei. Element de arhitectura original, specific arhitecturii taranesti din Romania, prispa, joasa sau inaltata, pe o latura sau pe 3-4 ale casei, cu foisor sau fara, domina si determina pozitia fatadelor, asigurand fluenta spatiilor interioare si exterioare.
2. Moișeni (Satu Mare)
3. Alejd (Bihor)
4. Sălciua (Alba)
5. Chereluș (Arad)
6. Cîmpu lui Neag (Hunedoara)
7. Bran (Brașov
8. Curtișoara (Gorj)
9. Măldărești (Vâlcea)
10. Plopi (Mehedinți)
11. Cuciulata (Brașov)
12. Rădești (Alba)
13. Șanț (Bistrița-Năsăud)
14. Viștea (Brașov)
15. Moșoaia (Argeș)
16. Stănești (Argeș)
17. Trăisteni (Prahova)
18. Cobia de Sus (Dâmbovița)
19. Periș (Ilfov)
20. Dragalina (Ialomița)
21. Rușețu (Buzău)
22. Chiojdu (Buzău)
23. Curteni (Vaslui)
24. Năruja (Vrancea)
25. Piatra Șoimului (Neamț)
26. Hangu (Neamț)
27. Voitinel (Suceava)
28. Oltina (Constanta)
Arhitectura taraneasca, cea mai completa, cea mai expresiva creatie a vechilor societati rurale, exprima modul de viata, comportamentele tehnice,sociale si spirituale ale acestora. Constituindu-se ca semn al prezentei omenesti in natura, ca expresie a universului interior al omului, arhitectura caracterizeaza individualitatea comunitatii, ilustrandu-i simultan comanda sociala , posibilitatile materiale si tehnice si, nu in ultimul rand, gradul de sensibilitate artistica.
Spatiul interior, atat de echilibrat si de armonios, nu este insa inchis in sine, izolat de exterior, ci prezinta o constanta deschidere, prin intermediul prispei. Element de arhitectura original, specific arhitecturii taranesti din Romania, prispa, joasa sau inaltata, pe o latura sau pe 3-4 ale casei, cu foisor sau fara, domina si determina pozitia fatadelor, asigurand fluenta spatiilor interioare si exterioare.
Iarba verde de acasa
http://www.youtube.com/watch?v=G9fXbJ1tFIg
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa. BIS
Numai Dumnezeu ma stie
Cat am colindat,
Raule cu apa lina!
Las' sa treaca de la mine
Cate-am indurat.
Azi mi-e sufletul ca o zi senina,
Sufletul mi-e zi senina.
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa. BIS
Nu ma latra nici un caine,
Pietrele ma stiu
Si prin lumea cea trufasa.
Stiu acum ca niciodata
Nu e prea tarziu
Sa te strig padure si sa-mi faci camasa,
Fa-mi din umbra ta camasa!
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa. BIS
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa.
Stau acum sa se uneasca
Cerul de pamant,
Cu lumina sunt de-o seama.
Nu mai ratacesc prin lume
Ca o frunza-n vant.
De oriunde-as fi glasul lor ma cheama,
Radacinele ma cheama.
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prïn lume nu ma lasa. x 4
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa. BIS
Numai Dumnezeu ma stie
Cat am colindat,
Raule cu apa lina!
Las' sa treaca de la mine
Cate-am indurat.
Azi mi-e sufletul ca o zi senina,
Sufletul mi-e zi senina.
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa. BIS
Nu ma latra nici un caine,
Pietrele ma stiu
Si prin lumea cea trufasa.
Stiu acum ca niciodata
Nu e prea tarziu
Sa te strig padure si sa-mi faci camasa,
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa. BIS
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa.
Stau acum sa se uneasca
Cerul de pamant,
Cu lumina sunt de-o seama.
Nu mai ratacesc prin lume
Ca o frunza-n vant.
De oriunde-as fi glasul lor ma cheama,
Radacinele ma cheama.
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prïn lume nu ma lasa. x 4
sâmbătă, 16 octombrie 2010
bine
ai pus textul, acum e interesant sa aduci si muzica, pe care o adaugi langa text. si dk reusesti sa scoti la imprimanta textul ptr 1/2 nr elevi din cls, + eu , ne vei determina sa o cantam impr. cu tine...si asta inseamna mult.
cu drag,
profesoara voastra
cu drag,
profesoara voastra
Iarba verde de acasa- Marian Rusu
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa.
Numai Dumnezeu ma stie
Cat am colindat,
Raule cu apa lina!
Las' sa treaca de la mine
Cate-am indurat.
Azi mi-e sufletul ca o zi senina,
Sufletul mi-e zi senina.
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa.
Nu ma latra nici un caine,
Pietrele ma stiu
Si prin lumea cea trufasa.
Stiu acum ca niciodata
Nu e prea tarziu
Sa te strig padure si sa-mi faci camasa,
Fa-mi din umbra ta camasa!
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa.
Stau acum sa se uneasca
Cerul de pamant,
Cu lumina sunt de-o seama.
Nu mai ratacesc prin lume
Ca o frunza-n vant.
De oriunde-as fi glasul lor ma cheama,
Radacinele ma cheama.
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prïn lume nu ma lasa.
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prin lume nu ma lasa.
Stau acum sa se uneasca
Cerul de pamant,
Cu lumina sunt de-o seama.
Nu mai ratacesc prin lume
Ca o frunza-n vant.
De oriunde-as fi glasul lor ma cheama,
Radacinele ma cheama.
Iarba verde de acasa
Sa ma ratacesc prïn lume nu ma lasa.
vineri, 15 octombrie 2010
Valori ale culturii nationale si universale ( balade populare,proverbe)
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale,
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Şi cu ce-l vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Şi cai învăţaţi,
Şi câni mai bărbaţi,
Dar cea mioriţă,
Cu lână plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Mioriţă laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?
- Drăguţule bace,
Dă-ţi oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Şi umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câine,
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Şi cu cel vrâncean!
- Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană,
şi de-a fi să mor
în câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice,pe-aproape
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să-mi aud cânii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi paltinaşi
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuţă bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmpi alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând:
"Cine-a cunoscut,
Cine mi-a văzut
Mândru ciobănel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grâului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura câmpului?"
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă
, Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!s
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale,
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Şi cu ce-l vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Şi cai învăţaţi,
Şi câni mai bărbaţi,
Dar cea mioriţă,
Cu lână plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Mioriţă laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?
- Drăguţule bace,
Dă-ţi oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Şi umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câine,
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Şi cu cel vrâncean!
- Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană,
şi de-a fi să mor
în câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice,pe-aproape
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să-mi aud cânii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi paltinaşi
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuţă bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmpi alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând:
"Cine-a cunoscut,
Cine mi-a văzut
Mândru ciobănel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grâului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura câmpului?"
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă
, Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!s
PROVERBE
Invatatura data rau se sparge in capul tau.
Invata de la altii dar fa cum sti tu.
Apa trece , pietrele raman.
Din greseli inveti.
Vorba dulce mult aduce.
Invata de la altii dar fa cum sti tu.
Apa trece , pietrele raman.
Din greseli inveti.
Vorba dulce mult aduce.
Valori ale culturii nationale si universale ( balade populare,proverbe)
Mesterul Manole
Cei nouă zidari,
Nouă meşteri mari
Ei se socotea,
Ca ei să mi-ş facă
Zid de mănăstire
Să nu fie-n lume.
Zâua zâduia,
Noaptea se surpa.
Ei se socotea,
Jurământ punea
Ca ei să nu spuie
La neveste-acasă
Şi care va merge
Meşterul Manole
Luni de dimineaţă
Cu prânzu-nainte...
În zâd s-o zâduiască.
Opt necredincioşi...
Credinţ-o călcatu,
Credinţă n-avea
Şi ei le spunea,
Ele nu venea.
Manole, Manole,
Meşteru Manole,
El credinţa-şi ţine
Că el că nu-i spune
La nevast-acasă.
Luni de dimineaţă
Ea mi se scula,
Pruncu şi-l scălda,
Prânzu şi-l făcea,
La bărbat pleca.
El când o vedea,
Din gură grăia:
De-ar da Dumnezeu
Rugu să-i răsaie,
Pe ea să mi-o-ncurce,
Mâncarea s-o verse,
Doar vremea va trece.
Rugu-i răsărea,
Ea mi-l d-ocolea,
Măi tare venea.
El când mi-o vedea,
Cu mâna-i făcea
'Ndărăpt să se-ntoarcă.
Ea, când îl vedea
Măi tare venea,
La el ajungea,
Mâncarea punea.
Zâdarii mi-o lua
Şi-n zâd mi-o punea.
Nimic nu-i vorghea,
Num-o zâduia,
Zâd pân-la genunchi.
Ea din grai grăia:
- Voi nouă zidari,
Nouă meşteri mari,
Doar voi nu glumiţi
De mă zâduiţi
Zâd pân-la genunchi?
Nimic nu-i zicea,
Num-o zâduia,
Zâd până la brâu,
Ea iar din grai grăia:
Manole, Manole,
Meştere Manole,
Dar voi nu glumiţi
De mă zâduiţi
Zâd până la brâu,
Că zâdu mă strânge,
Ţâţişoara-m' curge
Şi copilu-m' plânge.
Nimic nu-i zicea,
Num-o zâduia
Zâd până la ţâţe.
Ea iar din grai grăia:
- Manole, Manole,
Meştere Manole,
Ţie nu ţi-i milă
De a ta soţie?
Că zâdu mă strânge,
Ţâţişoara-m' curge
Şi copilu-m' plânge.
Nimic nu-i zicea
Num-o zâduia
Zâd până la gâtu.
Ea iar din grai grăia:
- Manole, Manole,
Meştere Manole,
Ţie nu ţi-i milă
De a ta soţie?
Văd că nu glumiţi
De mă zâduiţi.
Zâd până la gâtu,
Că zâdu mă strânge,
Ţâţişoara-m' curge
Şi pruncuşoru-m' plânge.
Da'voi să-mi lăsaţi
Loc leagănului
La căpu zâdului,
Vântu când o bate
Ni l-o legăna
Şi când îmi va ninge
Pruncu mi l-o unge
Şi când o ploua
Pruncu-l va scălda.
Lui cu mama lui,
Lui cu mama lui!
Cei nouă zidari,
Nouă meşteri mari
Ei se socotea,
Ca ei să mi-ş facă
Zid de mănăstire
Să nu fie-n lume.
Zâua zâduia,
Noaptea se surpa.
Ei se socotea,
Jurământ punea
Ca ei să nu spuie
La neveste-acasă
Şi care va merge
Meşterul Manole
Luni de dimineaţă
Cu prânzu-nainte...
În zâd s-o zâduiască.
Opt necredincioşi...
Credinţ-o călcatu,
Credinţă n-avea
Şi ei le spunea,
Ele nu venea.
Manole, Manole,
Meşteru Manole,
El credinţa-şi ţine
Că el că nu-i spune
La nevast-acasă.
Luni de dimineaţă
Ea mi se scula,
Pruncu şi-l scălda,
Prânzu şi-l făcea,
La bărbat pleca.
El când o vedea,
Din gură grăia:
De-ar da Dumnezeu
Rugu să-i răsaie,
Pe ea să mi-o-ncurce,
Mâncarea s-o verse,
Doar vremea va trece.
Rugu-i răsărea,
Ea mi-l d-ocolea,
Măi tare venea.
El când mi-o vedea,
Cu mâna-i făcea
'Ndărăpt să se-ntoarcă.
Ea, când îl vedea
Măi tare venea,
La el ajungea,
Mâncarea punea.
Zâdarii mi-o lua
Şi-n zâd mi-o punea.
Nimic nu-i vorghea,
Num-o zâduia,
Zâd pân-la genunchi.
Ea din grai grăia:
- Voi nouă zidari,
Nouă meşteri mari,
Doar voi nu glumiţi
De mă zâduiţi
Zâd pân-la genunchi?
Nimic nu-i zicea,
Num-o zâduia,
Zâd până la brâu,
Ea iar din grai grăia:
Manole, Manole,
Meştere Manole,
Dar voi nu glumiţi
De mă zâduiţi
Zâd până la brâu,
Că zâdu mă strânge,
Ţâţişoara-m' curge
Şi copilu-m' plânge.
Nimic nu-i zicea,
Num-o zâduia
Zâd până la ţâţe.
Ea iar din grai grăia:
- Manole, Manole,
Meştere Manole,
Ţie nu ţi-i milă
De a ta soţie?
Că zâdu mă strânge,
Ţâţişoara-m' curge
Şi copilu-m' plânge.
Nimic nu-i zicea
Num-o zâduia
Zâd până la gâtu.
Ea iar din grai grăia:
- Manole, Manole,
Meştere Manole,
Ţie nu ţi-i milă
De a ta soţie?
Văd că nu glumiţi
De mă zâduiţi.
Zâd până la gâtu,
Că zâdu mă strânge,
Ţâţişoara-m' curge
Şi pruncuşoru-m' plânge.
Da'voi să-mi lăsaţi
Loc leagănului
La căpu zâdului,
Vântu când o bate
Ni l-o legăna
Şi când îmi va ninge
Pruncu mi l-o unge
Şi când o ploua
Pruncu-l va scălda.
Lui cu mama lui,
Lui cu mama lui!
joi, 14 octombrie 2010
Grigore Daniel , ne spunea :
Gică Petrescu (n. 2 aprilie 1915, București – d. 18 iunie 2006, București) a fost unul dintre cei mai prolifici cântăreți români de muzică ușoară, muzică populară (inclusiv lăutărească) în secolul al XX-lea.
A debutat la 18 ani, ca proaspăt absolvent al Liceului Gheorghe Șincai din București, într-o formație studențească. La o serbare a venit compozitorul Ion Vasilescu. El a fost cel care l-a dus pe Gică Petrescu la Radiodifuziune, unde cântărețul și-a făcut lansarea oficială. După moda epocii, la început a cântat la baluri și concerte de stradă; între 1937-1939 s-a afirmat profesional alături de orchestrele Radu Ghindă și Dinu Șerbănescu, la Cazinoul din Sinaia.
Radiodifuziunea Română i-a decernat în anul 2001 premiul "Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III". Luni, 5 mai 2003, în cadrul unei ceremonii desfășurată la Palatul Cotroceni, Președintele României, Ion Iliescu, i-a acordat maestrului Gică Petrescu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata și prodigioasa carieră artistică pusă în slujba cântecului românesc, prin care a încântat sufletele a numeroase generații.
Duminică 18 iunie 2006, ora 18.00, în cadrul galei „Premiile muzicale Radio România Actualități” a fost programat și un premiu special („Cântecul e viața mea”), dedicat lui Gică Petrescu. Cântărețul a murit chiar în dimineața aceleiași zile.
Gică Petrescu (n. 2 aprilie 1915, București – d. 18 iunie 2006, București) a fost unul dintre cei mai prolifici cântăreți români de muzică ușoară, muzică populară (inclusiv lăutărească) în secolul al XX-lea.
A debutat la 18 ani, ca proaspăt absolvent al Liceului Gheorghe Șincai din București, într-o formație studențească. La o serbare a venit compozitorul Ion Vasilescu. El a fost cel care l-a dus pe Gică Petrescu la Radiodifuziune, unde cântărețul și-a făcut lansarea oficială. După moda epocii, la început a cântat la baluri și concerte de stradă; între 1937-1939 s-a afirmat profesional alături de orchestrele Radu Ghindă și Dinu Șerbănescu, la Cazinoul din Sinaia.
Radiodifuziunea Română i-a decernat în anul 2001 premiul "Interpretul care a dus muzica românească în mileniul III". Luni, 5 mai 2003, în cadrul unei ceremonii desfășurată la Palatul Cotroceni, Președintele României, Ion Iliescu, i-a acordat maestrului Gică Petrescu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, cu ocazia împlinirii vârstei de 88 de ani, pentru îndelungata și prodigioasa carieră artistică pusă în slujba cântecului românesc, prin care a încântat sufletele a numeroase generații.
Duminică 18 iunie 2006, ora 18.00, în cadrul galei „Premiile muzicale Radio România Actualități” a fost programat și un premiu special („Cântecul e viața mea”), dedicat lui Gică Petrescu. Cântărețul a murit chiar în dimineața aceleiași zile.
miercuri, 13 octombrie 2010
marți, 12 octombrie 2010
Badea Cristiana ne spunea :
Castelul Peles construit intre anii 1873-1914 este considerat unul dintre cele mai frumoase din Romania si Europa.
Castelul are 160 de camere şi mai multe intrări şi scări interioare. Turnul central măsoară nu mai puţin de 66 de metri înălţime. Pe lângă Peleşul propriu-zis, în zonă au mai fost înălţate încă două construcţii mai mici, Pelişorul şi Foişorul
Toni Iordache( 17.12.1942-februarie 1988)
Grigore Daniel ne spunea :
La varsta de patru ani, Toni Iordache a invatat sa cante la tambal. Prietenul sau, trompetistul Costel Vasilescu, isi aduce aminte de prima lor intalnire: `L-am cunoscut pe Toni in 1954 intr-un sat din apropierea Bucurestiului. Toni canta acolo si toti ceilalti stateau impietriti in jurul lui, pentru ca melodia lui era innenbunitor de buna`.
Iordache era un muzician asa de talentat, incat curand a fost trimis in turnee prin mai multe tari europene, prin USA si Asia ca reprezentant al Republicii Socialiste Romania. Adesea, la intoarcerea acasa, mergea de pe aeroport direct la cate o nunta unde trebuia sa cante impreuna cu trupa sa.
La varsta de patru ani, Toni Iordache a invatat sa cante la tambal. Prietenul sau, trompetistul Costel Vasilescu, isi aduce aminte de prima lor intalnire: `L-am cunoscut pe Toni in 1954 intr-un sat din apropierea Bucurestiului. Toni canta acolo si toti ceilalti stateau impietriti in jurul lui, pentru ca melodia lui era innenbunitor de buna`.
Iordache era un muzician asa de talentat, incat curand a fost trimis in turnee prin mai multe tari europene, prin USA si Asia ca reprezentant al Republicii Socialiste Romania. Adesea, la intoarcerea acasa, mergea de pe aeroport direct la cate o nunta unde trebuia sa cante impreuna cu trupa sa.
duminică, 10 octombrie 2010
De la casa parinteasca la marile castele
CASA PARINTEASCACel mai bun prieten al lui Eminescu , Ion Creanga, a spus : "Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)